Nu de puține ori observăm că nu ne-am trăit copilăria într-un mod normal, că am sărit peste ea, drept pentru care copilul nostru interior s-a transformat într-o „fantomă” care ne bântuie existența la nesfârșit. Această „fantomă” virusează individul ajuns adult rămânând imatur la nivel afectiv, fiindu-i afectată întreaga indentitate.
Toate suferințele, toate perturbările psihice, de la cea mai banală, la cea mai gravă, își au originea într-o lipsă a alianței, într-o stare de dezechilibru, de conflict și de ambivalență, între cele două E-uri. Cel din trecut și cel din prezent, cel al copilului și cel al adultului.
Împreună vom înțelege:
- de ce adultul din voi este cuprins deseori, fără un motiv serios, de atacuri de panică, de temeri iraționale legate de pierderea dragostei și de sentimentul de abandon
- de ce se lasă el în voia unor emoții necontrolate, a unor furii , a unor pasiuni sau acțiuni impulsive și capricioase, fără a putea chema în ajutor nici gândirea nici rațiunea
- ce anume îl împiedică să trăiască în cuplu legătura de iubire și de sexualitate sub primatul dorinței libere, fără a utiliza partenerul drept obiect, chiar drept proteză, simțindu-se torturat și panicat de fantasma pierderii lui
- de ce copilul interior aflat sub influența „fantomei” îl mai ține pe adult în trecut
Regăsirea copilului nostru interior, reintegrarea lui, mozaicul multicolor al identității noastre, ne permite să devenim în sfârșit adulți autonomi, eliberați de fantomă , capabili să gândim și să ne comportăm matur.
Acest pelerinaj în trecutul nostru, în niciun caz dispărut, ci omniprezent în mod fantomatic și handicapant, implică de asemenea, posibilitatea de a ne regăsi emoțiile ascunse eliberate de frică și de judecăți, pentru a accede la suferințele copilului interior reduse la tăcere și refulate.
Orice copilărie eșuată se transformă într-o fantomă persecutată. De aceea este foarte benefic să apelați la un psihoterapeut pentru a discuta despre anumite perioade ale vieții care v-au marcat profund. Deși există multe cărți de dezvoltare personală care promit rezolvarea problemelor prin gândire pozitivă, acestea nu rezolvă problemele, doar le pansează pentru moment. Este un fel de gândire magică infantilă. Sunt convinsă că nici o suferință nu este inutilă și nici definitivă, asemenea unui blestem ireversibil. Totul are o rezolvare, un final mai fericit, bine înțeles dacă il cauți.
De ce unii reușesc fără prea mare efort, în timp ce alții înoată contra curentului toată viața, deși pornesc la drum cu aceleași șanse? Cum se explică faptul că unii membri ai unei familii trag „lozul cel mare”, iar alții sunt mai puțin norocoși? Mă adresez aici în special celor care consideră că drumul lor în viață este plin de capcane și obstacole. Împreună putem descoperi cu ajutorul psihoterapiei ce blocaj au în labirintul transgenerațional, pentru ca la final să înțeleagă de ce au dificultăți, convingeri eronate, mecanisme de repetiție și comportamente de eșec la orice nivel.
